|
|
 |
|
|
 |
||
|
Cum si cand a aparut INTERNET-ul?
Una din cele mai importante retele noi aparute ulterior a fost NSFNET, infiintata de NSF (National Science Fundation), o agentie guvernamentala americana. Spre sfirsitul anilor `80 aceasta organizatie a creat cinci noduri de comunicatii puternice in centrele universitare americane cele mai importante. Problema care aparea acum era datorata costului ridicat al serviciului telefonic prin linii telefonice inchiriate pe distante foarte mari. Solutia a constat in infiintarea unor centre regionale. Astfel aproape fiecare campus universitar a fost conectat la centrul Internet cel mai apropiat. 1982 - ARPANet s-a unit cu MILNet (Retea militara) cu NSFNet (cercetatori si oameni de stiinta) si cu alte retele (de exemplu BITNet si USENet, retele concepute pentru schimbul de stiri). Acum in anii 90 Internet creste cu o viteza pe care cercetatorii sau fondatorii
acestei retele nici nu au visat-o. Noi companii se lanseaza cu o viteza fenomenala
si multe persoane acceseaza Internet prin distribuitori sau servicii familiare.
Astfel la ora actuala sunt peste 23 000 de sisteme de retele direct accesibile
prin Internet (date care la ora tiparirii acestui material pot fi deja invechite!!!).
Cine guverneaza Internet-ul?Desi cerintele de administrare a unei astfel de retele sunt uriase, nu exista o autoritate suprema care sa o guverneze. Exista in schimb un numar de organizatii constituite pe baza de voluntariat care au ca scop investigarea problemelor care pot apare si care propun masuri de imbunatatire. Internet Architecture Board (IAB) este o astfel de organizatie. Membrii acesteia se intilnesc regulat pentru a se consulta in privinta stabilirii standardelor, a alocarii resurselor, pentru a propune solutii pe termen mediu si lung. Odata un nou standard adoptat, el este publicat in Internet, urmind ca pe baza acestuia sa se construiasca noi aplicatii, scopul fiind acela al unei compatibilitati cit mai mari intre arhitecturi, sisteme de operare, etc. O alta organizatie este Internet Engineering Task Force - IETF). Membrii acesteia se intilnesc periodic pentru a discuta probleme de natura operationala pe termen scurt. Atunci cind se prezinta o problema se formeaza un grup de lucru care cerceteaza exclusiv acea problema si cauta solutii cit mai performante. La sfirsitul unei astfel de cercetari se produce un raport. In functie de importanta acestuia, el poate deveni doar o sursa de informatii pentru oricine este interesat, poate fi acceptat voluntar de oricine considera ca solutia propusa este valoroasa sau poate fi trimis la IAB pentru a fi acceptat ca standard. Cine plateste pentru serviciile Internet?Contrar asteptarilor, nimeni nu "plateste" pentru Internet in ansamblul
sau; nu exista nici o firma Internet Inc. care sa colecteze platile de la toate
retelele Internet sau de la utilizatori. In schimb, toata lumea plateste pentru
propria sa conexiune. NSF plateste pentru NSFNET, NASA plateste pentru NASA
Science Internet. Un colegiu sau o corporatie plateste pentru conectarea sa
la o retea regionala, care la rindul ei plateste un furnizor national pentru
accesul sau la o retea internationala. Ce inseamna Internet pentru utilizatorul individual?Faptul ca Internet nu este o retea de calculatoare, ci o colectie de retele, inseamna foarte putin pentru utilizatorul final al resurselor sale. Pentru a rula un program sau pentru a accesa o anumita colectie de date nu este necesara cunoasterea modului de interactiune a acestor retele. Singura data cind acest lucru devine interesant este in momentul in care apar probleme. Fiecare retea are propriul sau centru de operatiuni (NOC - Network Operation Center). Centrele discuta intre ele si stiu cum sa-si rezolve problemele. Utilizatorul individual trebuie in acest caz sa ia legatura cu compania care ii ofera acces Internet. Aceasta rezolva problema respectiva, sau, daca acest lucru nu depinde de ea, problema va fi pasata mai departe. Cum functioneaza Internet-ulInainte de a putea intelege pe deplin cum sa va orientati in Internet, trebuie sa intelegeti modul de adresare. Tot ceea ce faceti in Internet implica utilizarea unei adrese. Adresa unui calculator il identifica in mod unic in Internet si este o succesiune de 4 numere naturale mai mici decit 255, separate prin ".". De exemplu: 193.226.30.1, 193.226.26.30, etc. De mentionat este faptul ca cele mai semnificative sunt numerele din partea stinga. Dezavantajul memorarii si folosirii acestor numere de catre utilizatori este evident. De aceea s-a recurs la o metoda de asignare a unui nume fiecarui calculator din Internet. Restrictia de baza este aceea ca nu trebuie sa existe in Internet doua calculatoare cu acelasi nume (adresa de IP). Numele sunt folosite doar pentru a usura utilizarea Internet-ului, calculatoarele "preferind" sa lucreze cu adrese in format numeric. Numele calculatoarelor sunt stocate in baze de date distribuite si organizate ierarhic. Sistemul de transformare a unui nume in adresa IP si invers se numeste DNS (Domain Name Service). Exista doar 7 domenii organizationale diferite dupa cum se vede in Tabelul 1. Tabelul 1. Domeniu Utilizare In afara de de domenii organizationale exista domenii geografice. Daca domeniul este in afara Statelor Unite, el include un cod care arata tara careia ii apartine. Fiecare tara are cite un cod, astfel incit privind la numele unui calculator putem afla unde anume se afla. Citeva coduri mai comune sunt prezentate in tabelul nr.2. Tabelul 2. Domeniul Tara Observatie: Statele Unite au si ele un cod geografic. Insa pe internet se presupune
ca, daca nu s-a folosit un cod geografic, atunci domeniul este situat In Statele
Unite. Servicii Internet Telnet: pina acum am trecut in revista o serie de notiuni de baza. Vom trece in cele ce urmeaza la prezentarea serviciilor Internet pentru exploatarea eficienta a resurselor Internet. Este folosit pentru conectarea la alte calculatoare din Internet, pentru a accesa o serie de servicii publice, serviciu Internet de conectare la distanta. Odata realizata conectarea la un alt calculator, se pot introduce comenzi ca si cum utilizatorul ar lucra direct la consola acelui calculator. Se poate rula o sesiune interactiva normala (conectarea la sistem, executarea de comenzi, deconectarea de la sistem), sau se poate utiliza orice serviciu pe care acea masina il ofera terminalelor ei locale. FTP (File Transport Protocol): muta fisiere de pe un calculator pe altul. Este folositor in aducerea fisierelor din arhivele publice raspindite in Internet. Acest lucru se numeste FTP anonim, pentru ca nu este necesar un cont pe calculatorul respectiv pentru a-l accesa. Daca telnet permite conectarea la un alt calculator pentru executarea unor comenzi pe acel calculator, ftp permite transferarea fisierelor de pe un calculator pe altul. Nu vom desfasuta pasii necesari pentru realizarea unei sesiuni ftp clasice UNIX, ci doar vom explica mecanismul FTP, la ora actuala existind si alte posibilitati de atransfera fisiere prin interfete grafice, prietenoase spre deosebire de linia de comanda UNIX. IRC: serviciu destul de veci, dezvoltat in anii ’80 cu scopul de a inlocui programul talk din UNIX. Talk permitea doar convorbirea intre doua persoane. Cu IRC este permis ca mai multi utilizatori sa converseze simultan testind pareri si pozitii despre un anumit subiect. IRC este o aplicatie Client/Server toate persoanele ce doresc sa discute trebuie sa ruleze un client IRC, toti clientii fiind conectati la un server IRC. In momentul cand se afla pe server, ei vor selecta un canal pe care doresc sa converseze canalele fiind numite dupa subiectul ce se vadiscuta. Internet Phone, Internet Fax: servicii de telefonie si fax disponibile acum si rin intermediul Internet. Puteti trimite un fax sau face un apel telefonic prin intermediul calculatorului (bineinteles daca calculatorul dispune de aceste facilitati). WWW (World Wide Web): care cu greu poate fi numit serviciu individual, pentru ca ofera o gama larga de servicii elementare. Atunci cind Internet a devenit o uriasa sursa de informatie, serviciile clasice de acces (Telnet, FTP si chiar e-mail) desi puternice, s-au dovedit neintuitive in special pentru noii utilizatori ai resurselor Internet care nu aveau "rabdarea" si nici interesul sa aprofundeze utilizarea unor instrumente destul de "neprietenoase". World Wide Web (intr-o traducere nepretentioasa "pinza de paianjen de intindere mondiala") a aparut ca un proiect destinat sa distribuie informatia stiintifica folosind un model numit hypertext. Ideea centrala era aceea de a permite cercetatorilor sa-si prezinte informatia intr-un mod integrat (text, imagini grafice, sunete si imagini in miscare). Paginile de informatie sunt "legate" printr-o serie de "hypertext links". Cea mai importanta caracteristica WWW o constituie simplitatea modului de acces la resurse. In mare masura aceasta se datoreaza protocolului de comunicatie implementat numit HTTP (HyperText Transport Protocol). E-mail: trimiterea si receptionarea mesajelor;In general, un mesaj e-mail este un text (corpul mesajului - analog scrisorii) impreuna cu informatii referitoare la destinatar, expeditor, etc. (analogia cu un plic postal este evidenta), informatii constituite in asa-numitul header al mesajului. De obicei, header-ul unui mesaj este generat de aplicatia de e-mail folosita. Liste de distribuire (Listservs): Una dintre cele mai bune metode, pentru a va mentine la curent cu ce se mai intampla in Internet, este sa fiti inscris intr-o lista de distributie a postei electronice. Trimitind un mesaj de abonare la o astfel de lista veti primi in casuta postala mesaje la tema aleasa de Dvs. de la cei abonati deja. Nu vi se va cere neaparat participarea activa dar ca in orice discutie ar trebui din politete macar sa va dati cu parerea si Dvs. din cand in cand. Vom invata ce sunt aceste liste, cum sa va abonati la ele, cum sa le parasiti, precum si avantajele pe care vi le ofera, si veti vedea cateva liste interesante disponibile astazi. Structura si functionarea lor va fi doar mentionata important raminind doar procedurele standard de abonare, parasire si participare la discutiile din lista de distributie concreta. Stiri USENET: permit citirea (si trimiterea) unor mesaje care sunt directionate catre asa-numitele grupuri de stiri publice. Stirile in retea sunt echivalentul Internet al unui grup de discutii. Acestea permit utilizatorului sa consulte articole trimise (posted) pe Internet, fiind grupate dupa tematica. Stirile in retea grupeaza discutiile sub un set larg de titluri, numite newsgroups. Un program de citire a news-urilor prezinta aceste discutii intr-o modalitate ordonata. Majoritatea grupurilor de stiri sunt parte a USENET, un set de grupuri considerate
a fi de interes global si care este disponibil pentru toata lumea in mod gratuit.
USENET nu este o retea de calculatoare, ci este un set de reguli voluntare pentru
transferul stirilor si administrarea grupurilor de stiri. Reguli pentru folosirea,
crearea si stergerea grupurilor au existat inaite de Internet. Ce este si cum a aparut WWW?Cu aproximatie WWW-ul a aparut in luna martie a anului 1989. Tim Berners Lee de la Laboratorul European de Fizica particulelor din Geneva (CERN) a pus in circulatie propunerea de a dezvolta un sistem hypertext in vederea unei eficiente partajari a informatiei intre echipele de cercetatori din High Energy Physics Community, situate in zone geografice diferite. Cele trei componente pe care trebuia sa le contina acest sistem in viziunea specialistilor CERN erau: O interfata utilizator consistenta; Capacitatea de a incorpora o mare varietate de tehnologii si tipuri de documente; Capacitatea de a accesa informatia unitar in ciuda unei mari varietati a tipurilor de calculatoare si a soft-ului rulat de acestea, si aceasta intr-un mod cit mai simplu din punctul de vedere al utilizatorului. Sa vedem ce inseamna WWW in prezent si ce va insemna acesta in viitorul apropiat. Iata citeva idei concretizate deja, sau in curs de materializare: "Electonic Publishing" - din ce in ce mai multe edituri isi prezinta pe Web cataloage cu noi aparitii sau chiar publicatii complete. Trebuie sa ne asteptam in viitorul apropiat la o larga aparitie a acestor publicatii din toate domeniile. Reclame pentru companii - din ce in ce mai mult companiile isi prezinta produsele intr-un mod foarte atractiv folosind WWW. In prezent aproape orice material publicitar (scris pe suport clasic) face referire la pagina de WWW a firmei respective. Tranzactii comerciale - este destul de aproape ziua cind se pot incheia tranzactii comerciale prin Web (de la micile cumparaturi casnice, pina la tranzactiile intre firme). Va fi suficienta o vizitare a paginii WWW a magazinului preferat si completarea unui formular (evident, numarul cartii de credit avind un rol central) pentru a achizitiona produsele dorite. Vot prin Web - nu este deloc o idee fantezista, ci doar o problema de timp pina cind acest sistem va putea fi folosit si in acest scop; Sisteme interactive de recreere - deocamdata televiziunea inseamna prezentare, dar nu peste mult timp WWW-ul va oferi utilizatorului posibilitatea sa participe interactiv la emisiuni de divertisment, la piese de teatru on-line, etc. Pasul care mai trebuie facut il constituie gasirea unor canale de comunicatie mai rapide care sa permita transferul unui volum extrem de mare de date aproape instantaneu. Instrumente de educatie interactiva. Universitatile vor fi in masura sa ofere studentilor cursuri si seminarii on-line, chiar sa realizeze examinarea acestora. Prezentari multimedia in timp real, beneficiind de capacitatile multimedia ale WWW-ului. Cum functioneaza WWW?Cea mai importanta caracteristica WWW o constituie simplitatea modului de acces la resurse. In mare masura aceasta se datoreaza protocolului de comunicatie implementat numit HTTP (HyperText Transport Protocol). O sesiune de transfer se desfasoara astfel: Se realizeaza o conexiune client-server Prezentam in continuare protocoalele URL existente:
Metoda semnifica comanda explicita a clientului catre server. Cea mai utilizata este GET, ceea ce semnifica faptul ca informatia este adusa pe masina client. Daca cererea este acceptata server-ul produce raspunsul si transfera informatia (acest lucru este vizibil in bara de stare a browser-ului, afisindu-se progresiv informatii de transfer). Odata transferul incheiat, server-ul inchide conexiunea si intra in actiune clientul care trateaza informatia primita: incarca si afiseaza pagina de informatie primita, salveaza informatia intr-un fisier, sau lanseaza o aplicatie numita viewer (de exemplu daca informatia consta intr-un fisier de sunet, viewer-ul asociat va fi un sound player). Intotdeauna clientul va sti sa trateze un fisier de tip HTML (HyperText Markup Language - limbajul de descriere a documentelor in format hypertext). Acest articol a aparut in situl www.iatp.md Programul de Instruire si Acces la Internet (IATP) Republica Moldova Sciusev 51 2012 Chisinau Nota |
|||||||||
|
COPYRIGHT © 2001 , DAN PAUNESCU , TOATE DREPTURILE REZERVATE |
