Comert electronic
( e-commerce )
In ultimul deceniu , Internetul a evoluat
intr-o unealta formidabila avand un impact major in toate aspectele vietii
. La fiecare jumatate de an apar schimbari asa de importante incat este
imposibil de prevazut unde se va ajunge in urmatorii 10 ani .
In prezent , participam cu totii la o revolutie care are loc in comert
si telecomunicatii .Marile companii ale secolului isi vor avea originile
in aceasta decada .
Conform unor statistici , utilizatorul tipic de Internet este  american
(84%) , alb (87%) , vorbitor de limba engleza (93%) , in varsta de 35
de ani, educat si avand un salariu bun .
O definitie interesanta a ceea ce inseamna comertul electronic este data de dl. Victor-Valeriu Patriciu in articolul Sisteme electronice de plati :
" Comert electronic înseamna, în acceptiune "traditionala",
utilizarea în retele cu valoare adaugata a unor aplicatii de tipul
transferului electronic de documente (EDI), a comunicatilor fax, codurilor
de bare, transferului de fisiere si a postei electronice. Extraordinara
dezvoltare a interconectivitatii calculatoarelor în Internet, în
toate segmentele societatii, a condus la o tendinta tot mai evidenta a
companiilor de a folosi aceste retele în aria unui nou tip de comert,
comertul electronic în Internet, care sa apeleze - pe lânga
vechile servicii amintite - si altele noi.
Este vorba, de exemplu, de
posibilitatea de a se efectua cumparaturi prin retea, consultând
cataloage electronice "on" pe Web sau cataloage "off"
pe CD-ROM si platind prin intermediul cartilor de credit sau a unor portmonee
electronice.
Pentru altii, comertul Internet reprezinta relatiile de afaceri
care se deruleaza prin retea între furnizori si clienti, ca o alternativa
la variantele de comunicatii "traditionale" prin fax, linii
de comunicatii dedicate sau EDI pe retele cu valoare adaugata.
În
fine, o alta forma a comertului Internet implica transferul de documente
- de la contracte sau comenzi pro forma, pâna la imagini sau înregistrari
vocale. "
O alta definitie a comertului electronic si a componentelor ce constituie arhitectura acestuia este data de dl . Mircea Cioata in articolul Plati electronice :
" O definitie succinta si larg acceptata este urmatoarea: Comertul electronic
(e-commerce, pe scurt EC) este acea maniera de a conduce activitatile
de comert care foloseste echipamente electronice pentru a mari aria de
acoperire (locul in care se pot afla potentialii clienti) si viteza cu
care este livrata informatia.
EC ofera oportunitatea de a comercializa produse in intreaga lume, sporind
numarul de potentiali clienti in primul rand prin eliminarea barierelor
geografice dintre clienti si comercianti. Pentru intelege care este rolul
si locul comunicatiilor si solutiilor informatice (IT) intr-un astfel
de mecanism, sa studiem putin arhitectura unui sistem EC.
Arhitectura unui sistem de comert electronic.
Pentru a construi un sistem
de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie de colaborarea
a patru componente (subsisteme electonice/informatice) corespunzatoare
urmatoarelor roluri:
(a) Client. Un echipament, clasic un PC, conectat direct (via un ISP)
sau indirect (o retea a unei corporatii) la Internet. Cumparatorul foloseste
acest echipament pentru a naviga si a face cumparaturi.
(b) Comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regula
la sediul comerciantului, care gazduieste si actualizeaza catalogul electronic
de produse disponibile a fi comandate on-line pe Internet.
(c) Sistemul tranzactional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil
cu procesarea comenzilor, initierea platilor, evidenta inregistrarilor
si a altor aspecte de business implicate in procesul de tranzactionare.
(d) Dispecer plati. (Payment Gateway). Sistem informatic responsabil
cu rutarea instructiunilor de plata in interiorul retelelor financiar-bancare,
cu verificarea cartilor de credit si autorizarea platilor; acest sistem
joaca rolul unei porti care face legatura dintre reteaua globala Internet
si subreteaua financiar-bancara (supusa unor cerinte de securitate sporite),
poarta prin care accesul este controlat de un "portar" (gatekeeper);
pe baza informatiilor specifice cartii de credit (tip_card, nr_card) din
instructiunile de plata "portarul" redirecteaza informatia catre
un centru de carduri (CC - un server certificat in acest scop si agreat
de banca emitenta); in acest loc este identificata banca care a emis cardul
iar instructiunile de plata sunt trimise mai departe catre serverul acestei
banci conectat in reteaua interbancara; odata informatiile ajunse in reteaua
bancii cu care lucreaza cumparatorul, sunt efectuate (automat) o serie
de verificari privind autenticitatea si soldul disponibil in contul cardului
implicat in tranzactie; in functie de rezultatul acestor verificari, banca
decide fie efectuarea platii (transfer bancar - catre contul comerciantului
care poate fi deschis la orice alta banca), fie refuza sa faca aceasta
plata. In ambele cazuri, rezultatul deciziei (confimare plata sau refuz)
este trimis in timp real, parcurgand acest lant de servere in sens invers,
catre client. Cu alte cuvinte, in cateva secunde cumparatorul afla daca
banca sa a operat plata sau nu. "
Pentru a afla mai multe informatii despre comertul  electronic si platile electronice va invit sa cititi urmatoarele articole :
Comertul electronic - ghid pas cu pas
Plati electronice
Securitatea comunicatiilor
E-comertul incotro ?
|
